Un om, intr-o viata

Tags :

Privea atent foaia de hartie din fata lui si cu fruntea incretita de concentrare se intreba daca nu a uitat ceva. Reciti ceea ce scrisese pana atunci si ca si cum ar fi facut asta pentru prima oara si decise ca totul este acolo. Acest ritual de sambata dimineata ii dadea un sentiment de bine, il facea sa simta ca viata inainteaza, merge intr-o directie chiar si atunci cand lui i se parea ca viata lui este o fundatura intunecata, o alee oarba din care el nu stie sa iasa.

Bau ultima gura de cafea din cana mare pe care scria cu litere colorate I hate Monday si ridicandu-se isi zambi siesi But I love Saturday. Incuie grijuliu usa masiva din metal si coborand scarile isi trasa mental o harta a locurilor in care urma sa mearga. Piata era prima oprire. Va cumpara ardei, ardeii sunt esentiali. Chili. Ce ii placea cuvantul asta chili, chili con carne, chili beans, chili a la Alexandru. El era Alexandru si lui Alexandru ii placea chili. Ii placea atat de mult incat in fiecare zi de sambata se pregatea minutios pentru marea “gateala” de duminica. Marea “gateala” era evenimentul saptamanii si doar gandul la placerea uriasa pe care o va simti cand va amesteca ingredientele si cand va mesteca in oala special cumparata, il facu sa simta o gadilatura de multumire, in asemenea momente viata parea cu adevarat frumoasa, plina de posibilitati nebanuite si de sperante convertite in realitate.
Iesi pe usa blocului comunist si prin aerul racoros al diminetii se indrepta agale catre statia prea bine cunoscuta de autobuz. Ii placea acest moment al zilei, al acestei zile, caci oamenii inca dormeau, nu se imbulzeau ca in celelalte zile sa ajunga undeva, oriunde, la munca cel mai probabil. Sambata dimineata in statia sordida de autobuz nu era decat el si uneori, un pensionar sau doi, care impinsi de iminenta mortii plecau pentru o posibila ultima plimbare. Oare el va ajunge batran? Va afla cu siguranta, asa ca indeparta gandul nedorit si se intoarse la periplul lui mintal prin piata.

Va cauta cei mai frumosi ardei posibili, va alege cu grija rosiile pentru sos, va solicita cu un aer expert sa ii fie prezentata carnea inainte de a o cumpara. Apoi va merge la magazinul de chinezarii japonez si isi va alege surprizele. Ah cat ii plac lui Alexandru surprizele! Nu a povestit niciodata nimanui despre surprizele lui, despre surprizele vietii lui, ale zilelor lui. Oare de ce nu a povestit nimanui? Nu s-a gandit niciodata la asta. Cred ca mi-a fost teama sa nu par ciudat? Sa nu par mai ciudat, adica. Oamenii, of oamenii, totdeauna l-au considerat pe Alexandru mai ciudat, un pic prea altfel, un pic prea mult, un pic prea de neinteles. Alexandru nici nu mai tine minte ultima conversatie adevarata pe care a avut-o cu cineva, cand s-a simtit inteles, cand s-a simtit cu adevarat conectat la o alta fiinta umana.

Privind in zare, spre locul de unde trebuia sa apara autobuzul care il va ajuta sa isi continue drumul se gandi ca desi i-ar placea sa aiba un om, in acelasi timp parca nici nu i-ar placea. Oamenii vroiau lucruri de la el, oamenii aveau nevoie de el, iar el nu vroia sa ii ceara nimeni nimic, el avusese grija de altcineva si acel altcineva isi batuse joc de grija lui. Se putea spune ca era acru si dezamagit, dar in aceasta dezamagire acra isi gasise totusi un fel de echilibru, un fel de pace interioara izvorata din intelegerea faptului ca pana la urma tot cu el va ramane.

Venirea leganata a autobuzului dolofan ii intrerupse brusc firul gandurilor. Se aseza strategic pe marginea bordurii estimand cam unde va veni usa, se urca cu miscari elegante si se agata demn de una dintre barele de sustinere. Am pornit. Autobuzul aproape gol inainteaza alene pe strazile goale. Ce frumos sa privesti la orasul gol, abandonat diminetii racoroase de sambata, uitat in nemiscare. Ce diferenta fata de celelalte zile in care zgomotul oamenilor si al masinilor par sa converteasca universul intr-un haos sufocant. Lui Alexandru ii plac diminetile de sambata si este convins ca si lor le place de el.

Autobuzul se opri cu o frana brusca si ii semnala ca este timpul sa se dea jos, lucru pe care il si facu animat de activitatea pe care urma sa o desfasoare. In timp ce traversa strada se pipai aproape imperceptibil pe buzunar. Nu, nu si-a uitat portofelul, plasa de cumparaturi o are in mana, lista? Lista unde e? Un sentiment neplacut trece peste el ca un val inspumat. A uitat lista. Lista la care tocmai se uitase cu cateva zeci de minute inainte. Dar cum sa o uite? Statea l-a masa, s-a ridicat band din cafea, s-a indreptat spre usa si lista? Respira usurat cand se vazu cu ochiul mintii cum o indesase grijuliu in buzunarul din spate al pantalonilor. Aicea erai! Mama ta! Inventarul facut, problemele solutionate intra tantos in piata cu lista ferm tinuta in mana.

Deci: Ardei!? Este! Ceapa!? Este! Carne!? Este! Rosii!? Este! Condimente!? Este! Sau sunt? Zambeste singur de gluma pe care a facut-o in sine. Mai conteaza? Este! Gata lista, urmeaza surpriza. Asa mai vii de acasa. Iese din piata si cu plasa atarnata de umar se indreapta printre oamenii aparuti ca din neant spre magazinul surprizelor lui. Usa se deschide cu un clinchet si dintr-o data se simte ca Alice intr-un taram nebanuit. Adora sa scormoneasca printre sutele de produse si sa aleaga tot felul de lucruri ciudate, nebanuite, pe care adesea nici nu stie sa le foloseasca. Ce diferiti sunt si japonezii astia, au tot felul de chestii ciudate, uneori facea un efort de imaginatie si incerca sa isi inchipuie cum erau ei acolo la ei in tara aia a lor mare si indepartata. Din ce nevoi ciudate inventasera servetele umede de sters pe fata pentru barbati? El nu s-ar sterge pe fata cu asa ceva nici mort, apa, apa era sfanta. Betisoare de urechi negre, pudre si pudrulite, zeci de chestii intortocheate de masaj, obiecte dintr-o lume asa de diferita de a lui ca nu o putea constientiza. Insa in magazinul japonez cu chinezarii ieftine se aflau si multe multe lucruri care ii placeau, care il atrageau si care erau surprizele lui de zi cu zi.

Sistemul de surprize il introdusese de mult dintr-o eroare. Intr-o zi cand era la munca, la munca lui cea zilnica se simtea gol, se simtea vidat de orice emotie si bucurie, ii parea ca totul este doar un hau, iar el neavand de ales trebuia sa pluteasca in acest hau mancand, traind, existand in inertie. Cand aproape ca nu mai putea respira din cauza goliciunii pe care o simtea se decise sa isi ia pauza de masa. Isi lua pachetul si ca printr-un vis care nu era al lui se indrepta spre sala mare de mese. In mijlocul camerei colorate, la o masa de un galben murdar isi desfacu si isi aranja cu atentie de chirurg mancarea. Cutia din plastic umpluta pe jumatate cu chili statea la mijloc, in dreapta painea tare de secara, in stanga sticla cu apa, dar mai era ceva. Ceva care nu avea un loc prestabilit in aranjamentul lui.

Lua obiectul si il studie cu atentie. Oare cum o fi ajuns acolo? Cel mai probabil a cazut cumva in punga cu mancare. Incepu sa desfaca ambalajul cu migala incercand sa nu il rupa. Cand din punguta maronie scoase la suprafata capul un pitic zambitor din plastic incepu sa rada de multumire, ochii i se luminara si se relaxa. Aseza piticul colorat langa el pe masa si mancara impreuna. Acel pitic, acea bucata inerta de plastic i-a infrumusetat ziua, l-a relaxat si i-a dat ocazia sa poarte interminabile conversatii in capul sau. Acea zi a fost o zi buna si in scurt timp si-a dorit sa simta din nou acea nerabdare, acea bucurie cand descoperi o surpriza nebanuita, caldura care te copleseste cand primesti ceva in dar.

Asa a inceput sa adune tot felul de obiecte mititele care ar fi incaput fara probleme in pachetul lui de pranz. Si-a facut o cutie mare in care depunea toate obiectele pe care le cumpara de pe te miri unde si in fiecare dimineta cand isi punea mancarea inchidea ochii si scufunda mana in cutia cu surprize. Uneori viata poate fi foarte frumoasa.

Cu plasa agatata de umar lasa piata in spate si se indrepta spre casa, partea cea mai buna abia acum urmeaza.

Duminica dimineata. Esti alert si plin de energie, azi e ziua ta, azi esti maestru, azi esti cel mai buna, azi tu conduci spectacolul. Toate actiunile tale fac parca parte dintr-un ritual sacru, te misti cu eleganta si precizie, iti aranjezi decorul si uneltele, te pregatesti spiritual pentru o experienta aproape religioasa. Azi e ziua in care simti cu adevarat ca traiesti, azi esti creatorul.

Ti-ai baut cafeaua, ai luat micul dejun, te-ai spalat si imbracat in hainele cele mai comode, ti-ai pus sortul mare de bucatarie si ai aranjat meticulos toate ingredientele pe masa in ordinea in care le vei utiliza. Toci, prajesti, mesteci, intorci, gusti, esti o frenezie si poezie in miscare. Tu esti esenta si cel care pune lumea in miscare. Nu simti oboseala, doar placere, extaz si nerabdare. Afara ploua, dar in tine, la tine, este cald si bine, este soare si siguranta, acum nimic nu te poate tulbura, caci tu carmuiesti existenta.

Este gata, totul este gata. Iei multumit cinci caserole si le insiri militareste pe blatul de bucatarie. Satisfacut torni mancarea picanta si dulce si inmiresmata in recipientele care te vor insoti in zilele ce urmeaza. Iti ajunge la fix. Esti multumit. Nu simti nimic decat placerea de a exista intr-un univers pe care tu il controlezi, intr-o lume bine organizata care iti confera siguranta si continuitate.

Stingi lumina si indepartandu-te iti zambesti. Maine e luni, dar e ok, acest lucru nu te doare, caci ai ceva la care sa astepti, exista ceva surprinzator si necunoscut care stii cu siguranta ca se va intampla si te va bucura. Certitudinea bucuriei viitoare fiind cea care genereaza bucuria prezenta si care face viata suportabila. Te bagi in pat si sub cuvertura moale adormi impacat, nerabdator sa vezi ce surpriza iti vei aduce maine. Noapte buna.

Comments

Mi-a placut mult povestioara... E atat de cuminte si meticulos personajul tau, de parca simt nevoia sa il imbratisez, doar ca sa schimb ceva din ziua lui...

:)) Ma bucur ca personajul meu este atat de veridic incat a trezit in tine aceasta pornire. Este ceva foarte fain pentru mine sa vad personajele prinzand viata astfel.

- Designed by EZwpthemes Drupalized by Azri Design