Tanarul reporter

Tags :

Cand ajunse la coltul lui se aseza cu familiaritatea unui om care ajunge dimineata la birou si se pregateste pentru o noua zi de munca. Era abia 5 dimineata, asa ca de la metrou ieseau doar cativa oameni din cand in cand, punctand prin prezenta lor frecventa trenurilor. Valul avea sa vina un pic mai tarziu. Acum treceau doar matinalii, oameni haituiti care nici macar nu il bagau de seama in intunericul somnoros al diminetii. De obicei nu venea la post asa devreme, caci matinalii nu dau mai nimic, de obicei venea pe la 7, cam de atunci incepeau sa se miste lucrurile si pe la 8, aparea si el, tanarul reporter. Plecase din aleea in care se adapostea, din cauza unor zgomote inumane venite din spatele unui tomberon. Ar fi putut sa isi dea cu presupusul ce erau, o lupta pentru spatiu, mancare sau banala supravietuire. Nu se gandea insa, era obisnuit cu asemenea zgomote si stia din experienta ca cea mai buna abordare este sa dispari din zona, sa nu ti-o iei si tu.

Acum era in centru insa, in coltul lui de ani si ani, acum era in siguranta si se putea relaxa asteptandu-l, sperand la un covrig si poate o gura de cafea. Bani nu se prea fac dimineata, bani mai incolo in zi, dimineata e mai mult de mancare, nu ca l-ar deranja asta. Cea mai buna dimineata a fost una in care a primit pe numarate 10 covrigi, 2 cornuri, un iaurt si o cafea. Buna zi! E interesant cum oamenii sunt asa de darnici cu covrigii lor. Bani nu i-ar da, poate covrigii sunt mai la indemana. El ii da bani. Odata i-a dat si 10 lei. El e foarte generos. De fapt, el este cea mai generoasa persoana pe care a cunoscut-o vreodata. Oare ce va purta azi? Mereu se imbraca asa de bine. Este de-a dreptul elegant. Nu a vazut barbat mai elegant ca el printre toti barbatii aceia pe care ii vede zilnic iesind de la metrou.

Ghemuit, in coltul intunecat de la iesirea din metrou, se vede cu ochiul mintii in fata sifonierului tanarului reporter si el, da el, ii alege ce sa poarte, iar tanarul este foarte incantat de alegerile facute si il lauda si ii multumeste fierbinte. Ii este foarte recunoscator tanarul si ii spune ca nici chiar el nu le-ar fi ales mai bine. Ii zambeste multumit intunericului si cu gandul la selectia care tocmai a avut loc observa primele raze de lumina. Frigul diminetii il face sa tremure putin, dar gandul ca in curand il va vedea il face sa ignore disconfortul fizic.

Tanarul reporter este cel mai bun prieten al lui. S-au cunoscut, tot asa intr-o dimineata, cand tocmai ajuns la coltul lui l-a gasit ocupat de un mos gras si beteag. In lumea lui trebuie sa lupti ca sa pastrezi ce ai, trebuie sa lupti aici si acum, nu poti amana, caci amanarea inseamna abandon. A inceput sa traga de mosul cel gras, sa il impinga atunci cand a vazut ca trasul nu il urneste. A facut atata taraboi ca a atras atentia unui paznic de la metrou, care a venit repede, impunator, sa imparta justitia. Paznicul i-a spus sa plece, sa lase mosul in pace, doar mosul fusese primul. El s-a aparat si i-a spus ca este coltul lui, asa a fost de ani de zile si nu va renunta la el, mai bine moare. Oamenii se uitau ca la urs, dar nimeni nu zicea nimic, de ce le-ar pasa de un cersetor? Dar lui i-a pasat. Tanarul reporter a iesit din multime si i-a spus paznicului ca el, si nu mosul, este proprietarul de drept al coltului. Ca el, tanarul reporter, il vede acolo in fiecare dimineata si ca nu este corect sa il lase pe mosul oportunist sa ii fure locul, ca el va scrie la ziar despre ce s-a inatamplat acolo. Cum zice ca se numeste paznicul?

Dupa ce si-a luat locul in primire si mosul beteag a plecat taras sa uzurpe traiul altcuiva, tanarul reporter i-a luat niste pateuri si o cafea fierbinte si l-a intrebat cine este, cum de a ajuns pe strazi, care e viata lui, ce i-ar placea sa faca daca ar putea. Tanarul reporter l-a ascultat, a luat notite, ba chiar i-a facut si o poza si i-a promis ca atunci cand apare articolul ii aduce si lui un ziar. De atunci l-a mai vazut de cateva ori mai aproape, dar doar in treacat. Este un om ocupat, isi spunea el, de aceea nu se opreste. L-a strigat intr-o zi. Hei! Ce mai faci?, dar tanarul i-a facut semn ca se grabeste si a disparut in multime. Dar el nu se supara, cum s-ar putea supara tocmai pe tanarul care este cel mai bun prieten al lui.

Uneori isi aduce aminte de interviul pe care i l-a luat. Repeta in mintea lui intrebarile pe care i le-a pus, atat cat isi mai aduce aminte, si mereu raspunde mai sofisticat, mai inteligent, mai spiritual si cu fiecare nou raspuns fata reporterului se lumineaza si umple de respect redand uimirea pe care o simte proprietarul ei fata de acest om magnific deghizat in cersetor. Da, el, tanarul reporter, il vedea asa cum era el in realitate. Intrebarea lui preferata era Cum ai devenit om al strazii? Caci tanarul nu i-a spus niciodata cersetor, desi el sincer prefera aceasta denumire. Daca era cersetor avea o meserie, o ocupatie, un scop, dar daca era om al strazii era o fiinta in deriva, peste tot si nicaieri, fara scop, fara sens.

Cum ai devenit om al strazii?
In functie de chef ii raspundea mai elaborat sau mai criptic. Nu mai stie ce raspuns i-a dat atunci de mult, dar daca l-ar intreba acum i-ar spune ca el nu e om al strazii, el e cersetor si nu orice fel de cersetor, o persoana care a ales libertatea de constrangerile materiale, care s-a lepadat de cele lumesti si de cursa de soareci. El este un om liber si daca oamenii liberi, cu adevarat liberi, sunt cersetori, atunci este si cersetor. Uneori i-ar povesti si de vaca grasa de nevasta-sa, care a vandut garsoniera in care locuiau si a tulit-o in Italia cu un pietar. Era a ei garsoniera, mostenire de la vaca grasa de ma-sa. El s-a intors acasa si a gasit yala schimbata, era intre locuri de munca si nu avea unde sa se duca. Vaca grasa l-a nenorocit. Pentru cati ani a suportat-o putea macar sa ii dea si lui ceva. Sa crape … Scuze! Nu vreau sa folosesc limbaj urat in prezenta ta. Tu esti om citit si o sa ma judeci aspru. Nu sunt incult. Doar cand imi aduc aminte imi ia Dumnezeu mintile. Iarta-ma! Ce intrebari mai ai?

Lumina a luat in stapanire orasul. Oamenii au inceput sa iasa in flux continuu de la metrou. Va veni si el. Un covrig cald. Sa va dea Dumnezeu sanatate doamna. Vaca grasa! Deja e putin mai cald. Mai bine. E aproape 8. Trebuie sa apara. O branzoaica! Ce bun! 8 jumate. Unde esti?

E 10 de acum. Oamenii s-au rarit. Maine. Isi zambeste Cum ai devenit om al strazii?
Ehe. Poveste lunga. Ia un loc sa iti povestesc.

- Designed by EZwpthemes Drupalized by Azri Design