In jurul mesei

Tags :

Avea obrajii aprinsi de caldura plitei deasupra careia statea aplecata. Amesteca in oala mare si nici nu clipi cand valul de abur fierbinte ii invalui chipul. Nici nu mai simtea caldura focului sau dogoarea plitei incinse, era total absorbita in ganduri, fiind doar o masinarie de gatit automata, caci ea, ea nu mai era acolo. Ea era cu mintea departe, la Ileana. Cat se mai straduise sa o invete bine. Cartile alea pe care le tot citeste sunt de vina. Si cand te gandesti ca a fost o vreme in care ea o incuraja sa citeasca. O bucura iubirea ei de carte, o facea sa spere ca poate va deveni invatatoare sau ceva, mai bun, mai instarit. Acum totul se dusese pe apa sambetei. Cartile o facusera sa viseze la cai verzi pe pereti, sa isi dispretuiasca viata si nevoile, sa vrea orice altceva decat sa mai traiasca in acel loc. Of Ileana mama! Ce ma fac eu cu tine! Nu te pot lasa sa iti distrugi viata cu handralul ala! Meriti mai mult!

Nici nu stia unde il cunoscuse, cum facuse nemernicul de ii sucise mintile in halul asta. Stia ca Ileana o ura, i-o spusese, ii spusese ca o dispretuieste si o uraste ca nu o lasa sa aiba viata pe care si-o doreste. Parca pot eu sa te impiedic mama. Ii spusese toate cuvintele alea de fata cu baietii si cu taticu, dar niciunul nu zisese nimic, niciunul nu ii luase apararea. Le priveau plictisiti si absenti, muieri. Lui nu ii pasa de copii, copiii erau facuti ca asa a lasat Dumnezeu, ca asta e oranduirea firii, trebuie sa ai copii, asa ca a avut si el, dar asta nu insemna ca trebuie sa ii si iubeasca, le dadea un acoperis, un blid de mancare, ii tinea in rand, mai mult nu avea ce sa ii ceara cineva. Dar ea nu era asa. Ea era total implicata in viata copiilor ei, ea isi punea vecinele sa ii urmareasca si apoi sa ii povesteasca ce si cum si mai ales cu cine. Cumva considera ca este dreptul ei de mama sa le aranjeze viata asa cum crede ea mai bine. Ei oricum nu stiu.

Si mai ales nu o apreciaza, o dau la o parte de fiecare data cand incearca sa ii ajute, sa ii sfatuiasca. Ea a suferit cand i-a nascut, ea a indurat chinuri pentru ei, ei sunt o bucata din ea, i-a purtat in burta, a muncit cu ei acolo, le-a impartasit durerile si visele ei cand erau acolo in ea, ei erau ai ei si acum o respingeau nepasatori, ranind-o cu raceala si indiferenta lor. Ea le facea tot, le gatea, le spala hainele, facea curat in urma lor, ingrijea ograda, ea era peste tot pentru ei si ei nu ii aratau nici macar un gest de bunatate. O sclipire de ura ii luci in ochi, dar disparu asa cum aparuse, nu ii ura, ii iubea, doar de i-ar arata si ei ca o iubesc, caci stia sigur ca o iubesc, doar ea le facea totul. Ea e mama.

Trase oala de pe foc si o lasa sa se revenasca. Privi pe geam. Soarele sta sa apuna. In curand, vor veni unul cate unul, se vor strange in jurul mesei si ea, doar ea, le va putea da mancare ca la mama acasa. Doar ea poate sa aiba grija de ei asa cum doar o mama stie sa faca. Doar ea ii va servi si va trage cu urechea la conversatiile lor pentru a afla ce se mai intampla cu ei. Ea nu mai stia de mult, ei nu ii mai povesteau nimic, ba chiar se fereau de ea. Numai mama sa nu fii! Lasa, poate vor iesi lucrurile cum spera ea, poate le va veni mintea la cap, ea o sa aiba rabdare. Usa se deschide si incep sa apara unul cate unul.

Se aseaza in jurul mesei, iar ea incepe sa le puna pe masa, tacuta, privindu-i pe furis, cautand cel mai mic semn de bunavointa. Nici macar nu o privesc, dar devoreaza totul din farfurie, iar ea satisfacuta le mai da. Se aseaza langa plita si mai pune un lemn pe foc cu mainile arse si butucanoase. Ii priveste de departe. Ca aerul e ea pentru ei. Vitala, dar nu iti lipseste decat cand nu mai este. Vitala, indispenstabila, peste tot si in toate, dar ignorata cu desavarsire. Numai mama sa nu fii!

Au mancat. Au plecat. Ea a ramas tot acolo, langa plita, privind la masa goala acoperita de farfurii murdare. Le-a placut. Hai sa spal vasele! Oare s-o vedea cu netrebnicul ala Ileana? Baietii au camasi curate.

- Designed by EZwpthemes Drupalized by Azri Design