Dimineata de caine

Tags :

Il auzi cum se fataie in cealalta camera. I-ai inchis usa de la dormitor in speranta ca vei putea dormi mai mult, dar in van. Te-ai trezit ca de obicei la 6, desi ai fi dat orice sa mai dormi macar o ora in plus. Il auzi cum rontaie ceva si te intrebi ce o fi, speri ca nu pantofii tai, ci unul dintre nenumaratele oase de ros pe care i le-ai luat de la petshop. Pacat ca nu stii sa faci cafea Fido, tare mi-ar fi prins bine. Te ridici cu greutate. Ce ai mai fi dormit! Cum deschizi usa se oprese din rontait si fatait si te priveste fix. Il privesti si tu. Ii zambesti si el sare pe tine. Buna dimineata nazdravanule.

Femeia

Tags :

Nu ar fi crezut niciodata ca va fi cu o femeie ca ea. Era tot ce dispretuise toata viata lui la o femeie. Era galagioasa, de cum intra pe usa umplea casa cu vocea ei stridenta. Il certa, il alinta, ii povestea despre oameni pe care nu ii cunostea si pe care nu ar fi vrut sa ii cunoasca. Mirosea puternic a spray dulce, cu care nu pierdea nici o ocazie sa se dea de fiecare data cand mergea la baie. Muta toate obiectele in calea ei, uneori avea impresia ca facea asta doar pentru a parea ca este ocupata tot timpul, ca ea este cea care face si desface. Icnea cand era nemultumita de el si ofta din toti rarunchii cand vroia ca el sa ii acorde atentie. Statea imobil in scaunul lui si o privea cum, ca o tornada, ii face vraiste casa si viata. Dar era cu ea si prezenta ei, intr-un fel ciudat, il facea sa simta ca inca este in viata. Erau 20 de ani de cand ramasese singur. De cand ea murise. De cand viata lui era altfel decat si-ar fi dorit.

Tanarul reporter

Tags :

Cand ajunse la coltul lui se aseza cu familiaritatea unui om care ajunge dimineata la birou si se pregateste pentru o noua zi de munca. Era abia 5 dimineata, asa ca de la metrou ieseau doar cativa oameni din cand in cand, punctand prin prezenta lor frecventa trenurilor. Valul avea sa vina un pic mai tarziu. Acum treceau doar matinalii, oameni haituiti care nici macar nu il bagau de seama in intunericul somnoros al diminetii. De obicei nu venea la post asa devreme, caci matinalii nu dau mai nimic, de obicei venea pe la 7, cam de atunci incepeau sa se miste lucrurile si pe la 8, aparea si el, tanarul reporter. Plecase din aleea in care se adapostea, din cauza unor zgomote inumane venite din spatele unui tomberon. Ar fi putut sa isi dea cu presupusul ce erau, o lupta pentru spatiu, mancare sau banala supravietuire. Nu se gandea insa, era obisnuit cu asemenea zgomote si stia din experienta ca cea mai buna abordare este sa dispari din zona, sa nu ti-o iei si tu.

Haide bunico!

Tags :

Isi termina de incheiat nasturii de la bluza si se priveste in oglinda. Oare de cate mii de ori si-a incheiat nasturii de la bluze, fuste, pantaloni, paltoane? Ce gand inutil. De ce ar interesa pe cineva de cate ori si-a incheiat nasturii? Oglinda ii arata reflexia unei femei in varsta, imbracata in culori inchise, stearsa si carunta. Inainte ii placea sa poarte culori, bijuterii, dar acum, ce rost mai avea? Acum era doar un accesoriu in viata celor din jurul ei si adesea avea impresia ca este un accesoriu nedorit, tolerat penru ca nu ai cum sa scapi de el.

Cat de personal sa fii pe blog?

Scriam la un post de blog despre mine si m-am oprit pentru ca m-am gandit ca este prea personal si nu ma simteam confortabil cu gradul sau ridicat de detalii personale si cum o parte din mine dorea sa scrie acel post ma incuraja Hai mah, in zilele noastre unde oricine are un calculator isi expune toate dedesubturile pe peste tot nu mai exista prea personal. Baga! Dar, totusi pana la urma nu am mai putut continua, niciodata nu am fost tipul de persoana care sa faca ceva impotriva propriilor dorinte doar pentru ca toata lumea o face. Si asa am ajuns sa ma gandesc daca oare exista un nivel optim de autodezvaluire in scris sau, mai precis, in acest tip de scris.

Din existenta fiintei

Tags :

Eu sunt. Voi sunteti?
Voi sunteti. Eu sunt?

Te uiti la oamenii care se plimba lenes prin parc. Asta iti place la parc, oamenii nu alearga grabiti in toate directiile, nu se imping si nu se uita dusmanos unii la altii. In parc oamenii abia merg, vorbesc alene si parca viata s-a oprit, viata aceea in care existenta nu exista. Stai zgribulit pe banca si ii privesti. Ce de oameni! Oare ei cum sunt? Oare ei cum traiesc? Oare ei cum gandesc? Oare pentru ei este ca pentru tine? Sunteti oameni si tu si ei, deci ceva trebuie sa fie la fel, dar oare ce? Ii privesti si cu ochiul mintii ii vezi de undeva de sus, cum se plimba, te vezi pe tine, cum stai, vezi tot si mergi si mai sus si vezi orasul, vezi alte parcuri, alte strazi, alti oameni, vezi tot si apoi ca un fulger te intorci in tine, la nivelul bancii tale, unde esti si nu esti.

Syndicate content
- Designed by EZwpthemes Drupalized by Azri Design