Vine si vinovatia

Uneori oamenii au sentimente de vinovatie, adesea scriitorii sau cei care isi doresc sa fie scriitori, asa ca mine, au sentimente de vinovatie pentru ca nu scriu. Este un sentiment aparte si oarecum greu de definit care poate parea ciudat cuiva care nu l-a simtit niciodata. Cum sa te simti vinovat ca nu scrii? Ce aberatie mai e si asta?

Nu este aberatie, este un sentiment extrem de natural si agasant. Uneori am impresia ca este ca un sistem de alarma incorporat, care atunci cand depasesti o anumita perioada si nu ai scris nimic se declanseaza sub forma sentimentelor de vinovatie.

Autobiografii mitizate

Tags :

Adesea ma gandesc ca ar fi extraordinar daca oamenii si-ar scrie viata si ar lasa-o pentru cei ce vin ca sa stie, ca sa ii stie asa cum erau atunci, cum simteau, cum gandeau.
Povestile despre noi raman in amintirea celor care ne-au cunoscut, fiecare proiectand ceva din propria persoana in aceste amintiri si de aceea nu suntem noi, nu sunt reprezentarile noastre despre evenimentele din viata noastra.

Oare cum ar fi o lume in care ne lasam povestea mostenire celor pe care ii iubim? In care fiecare familie are o biblioteca ticsita cu amintirile inaintasilor.

Indoieli inselatoare

Ati inceput vreodata ceva ca mai apoi sa fiti bantuiti de indoieli legate fie de propria capacitate de a incheia acel lucru, fie de abilitatea de a il face asa cum va doriti, fie de alte indoieli de toate marimile si culorile?
Eu am inceput si adesea, uneori chiar inainte de a incepe, indoielile incep sa imi dea tarcoale facandu-ma sa ma indoiesc, duh!, de mine, de ceea ce fac, de abilitatile mele.
Daca stau sa ma gandesc bine, indoiala este un companion constant al actiunilor mele si cum probabil va dati seama, acest lucru este foarte dezavantajos pentru un scriitor.
Mai exact, pentru un scriitor care se indoieste ca va putea scrie ceva chiar dinainte de a incepe.

Viata care nu a fost

Tags :

Se gandise mult la asta, ii era clar ca nu mai poate si ca nici macar nu mai vrea sa mai poata. Nu este nimic aici pentru el, nu are nimic, totul este prea greu, ar vrea sa fie altfel, ar vrea sa aiba si el ce vede la ceilalti, o familie frumoasa, cineva care sa il iubeasca si pe care si el la randul lui sa o iubeasca, un sens, ceva sa il implineasca. Isi tot repeta ca incercase, el incercase tot ce ii statea in puteri. Lucrase, dar lupta asta incerta si lipsita de satisfactii il lasa fara vlaga. Pentru ce sa traiesti? Ca sa mananci? Ca sa alergi ca un soarece innebunit intr-o cusca dupa o bucatica de cascaval? Se simtea ca un cliseu, se simtea ca o poza neputincioasa, un instantaneu lipsit de suflet in propria viata. Pe el nu il vroia nimeni, pe el nu il astepta nimeni, el nu era al nimanui, el nu avea sens.

La feminin sau la masculin?

Tags :

De-a lungul timpului am scris varii povesti, povestioare si am inceput sa scriu nuvele sau carti si in toate acestea am observat o preferinta pentru personaje masculine. Astfel ca am inceput sa ma intreb Oare de ce? Desi sunt foarte inradacinata in experienta mea de femeie totusi atunci cand scriu adesea aleg sa scriu, aproape in mod automat, din perspectiva unui barbat, desi in mod real nu am cunostinte clare legat de modul in care gandeste, simte, actioneaza un barbat.

Gradina secreta

Tags :

Cu mainile cufundate in spuma vaselor, cu narile coplesite de mirosul de detergent ud, facand miscari mecanice care parca nu aveau nicio legatura cu ea, privea in chiuveta adanca, dincolo de apa, de spuma, de farfurii, dincolo de miscarile sacadate, vedea prin propria-i realitate oglindirea unui loc doar al ei, un loc secret si ascuns, un loc in care era ea.
Vedea un zid inalt, asa de inalt incat nimeni nu l-ar fi putut sari. Un zid de caramida rosie invaluit intr-o patura verde de iedera serpuitoare. Un zid lung fara inceput si fara sfarsit ce nu putea fi ocolit ci doar urmat. Vedea in acest zid, intr-un loc stiut doar de ea, sub iedera inselatoare o usa mica si ascunsa. O usa la care doar ea avea cheia.

Syndicate content
- Designed by EZwpthemes Drupalized by Azri Design