Recitindu-ma

Uneori cand recitesc ceea ce am scris, cu mai multa sau mai putina vreme in urma, raman surprinsa de faptul ca eu am putut scrie acele lucruri. Nu ma intelegeti gresit, nu imi ridic statui acum, departe de mine gandul, este vorba despre altceva aici. Aproape mereu cand scriu ceva imi pare o aberatie, acesta este cuvantul pe care il folosesc eu cu mine, imi pare pueril, imi pare lipsit de substanta si tehnica. Dar scriu in continuare pentru ca asta simt nevoia sa fac, este in mine, la fel cum este si conflictul de a vrea sa scriu si totusi sa consider ca tot ceea ce scriu este aberant si lipsit de orice calitate.

Rasarind si apunand

Tags :

Se trezi inainte sa deschida ochii. Statu nemiscata si se uita in sine. Esti bine? Era liniste in interior, niciun gand parazit, niciun sentiment spinos, liniste si lumina diminetii reci de decembrie. De decembrie, oare asta este cacofonie? Se gandi, in timp ce, infrigurata, dadu plapuma la o parte pentru a sari in halatul pufos.

Poate. Dar suna bine. De- de. Privi pe geam si zapada alba reflectand lumina soarelui inghetat o facu sa zambeasca. E asa de frumos afara. Se indrepta tiptil catre ibricul de cafea, ca si cum i-ar fi fost teama sa nu il trezeasca si il puse pe foc.

Notoria Perla

Ma uitam zilele trecute la scoici si ma gandeam la perle. Ma gandeam cat de genial a fost omul care a observat pentru prima oara metafora perlei, cel care a facut analogia intre grauntele de nisip si suferinta, cel care a evidentiat abilitatea scoicii de a transforma ceva deranjant, rau, care o raneste in ceva spectaculos si pretios. Ma mai gandeam la cat de vehiculata este in zilele noastre aceasta analogie, atat de mult incat uneori ii pierdem esenta. Si ma mai gandeam la scriitori si la propriile lor graunte de nisip si la propriile lor perle.

Oare ce face azi?

Tags :

Oare ce face azi? Se ridica cu greutate din pat. Avea picioarele asa de grele, ca si cum cineva i-ar fi turnat ceva greu in vene. Sta putin pe marginea patului sa isi adune energia de a merge mai departe. Fixeaza cu privirea un colt din podea unde firele de praf se vad dansand jucause in lumina diminetii. Ce va pasa! Simte o durere surda in ceafa si mainile ii sunt parca amortite. Isi intinde mana dreapta in fata ochilor si strange si desface pumnul de mai multe ori. Mana mea...

Angelica

Tags :

Se dadu jos din trenul inabusitor si respira adanc aerul proaspat al peronului. Mirosea inecacios, dar tot era mai bine decat aerul fierbinte din tren. Cara dupa ea o geanta uriasa cu rotite, in care indesase tot ce credea ea ca va avea nevoie de acum incolo. Acasa nu stia cand va mai ajunge, putinii bani pe care ii avea nu ii permiteau sa faca drumul lung prea des.

Angelica privi la oamenii din jur si o stare de neliniste amestecata cu nerabdare o cuprinse. A ajuns, e aici, in sfarsit. Ii pare bine, dar ii este si teama, dar va fi bine, trebuie sa fie bine, orice ar fi va fi bine si cu acest gand hotarat in minte se aseaza pe o banca sa isi traga sufletul intr-o tigara si sa se orienteze inainte de a porni la drum.

Perioade marcante

Cand eram mai mica citeam despre vietile artistilor si ma uimeam de lucrurile prin care au trecut, de complexitatea evenimentelor prin care au trecut si ii admiram pentru abilitatea lor de a le face fata si de a merge mai departe. Uneori ma gandeam ca poate arta lor nu ar fi fost asa de complexa daca nu ar fi trecut prin atatea perioade dificile si pline de provocari.

Imi este clar ca evenimentele din viata noastra ne modeleaza si ne fauresc un anumit mod de a gandi si de a percepe lucrurile. Nu are cum sa fie altfel, stiu.

Syndicate content
- Designed by EZwpthemes Drupalized by Azri Design