Castelul Palarierului

Tags :

Iubirea mea pentru A.J. Cronin a inceput odata cu cartea Citadela, iar de curand am cumparat si Castelul Palarierului, alta carte pe care, ca si pe prima, am citit-o pe nerasuflate. Este o carte scrisa simplu, clar si coerent. Are un stil narativ clar care exprima povesti cu talc despre existenta noastra ca fiinte umane, insa nu este o carte pe care as recomanda-o asa numitilor intelectuali profunzi (italicele nu sunt intamplatoare), caci este o carte care se adreseaza mai mult sufletului, un fel de telenovela bine scrisa si plasata intr-o lume vorbitoare de limba engleza, lucru care evident isi pune amprenta asupra atmosferei din carte.
Actiunea cartii debuteaza in 1879.

Deoarece mi-a placut cartea si stiam ca a fost transpusa pe film, am scotocit internetul in lung si in lat in cautarea acestuia. Dupa lupte seculare care au durat cam 10 minute, am gasit pe Youtube filmul facut in 1948. Trebuie sa mentionez ca Hatter’s Castle, cartea, a fost publicata in 1931. Desi nu ma innebunesc dupa filmele extraordinar de vechi, ma oboseste dramatismul exagerat al actorilor si muzica aceea tipatoare, decid sa ma uit de dragul cartii, sa vad ce le-a iesit. Inca de la inceputul filmului sunt siderata.

Actiunea debuteaza undeva pe la mijlocul actiunii din carte. Nancy, amanta, devine personaj principal. Si nebunia continua declansand in mine o revolta mai apriga decat cea de pe Bounty. In carte Domnul James Brodie, palarierul, tata si sot abuziv, concetatean arogant si fiinta umana cu capacitate intelectuala redusa, are trei copii, doua fete, Mary si Nessie, un baiat, Matt. In film, Dumnezeu stie din ce motive, Matt este sters din ... film peisaj si Nessie, fiica studioasa si candidata la o bursa extraordinara, devine un baiat pe nume Angus. In carte apare mama domnului Brodie, o batrana acra obsedata de mancare, in film nu isi mai gaseste utilitatea si dispare, desi la finalul cartii batrana este parte din sfarsitul monumental.

Asa. In carte Mary, fiica cea mare, se indragosteste de un tanar Denis Foyle si in avantul tineretii are relatii intime cu el si ramane insarcinata, dupa prima si singura oara. Urmeaza o perioada lunga de suferinta si asteptare, pana la urma cand trebuie sa nasca in mod evident tatal afla si o da afara din casa pe o furtuna ingrozitoare. Ea merge, se rataceste prin padure, aproape se ineaca, pana la urma ajunge intr-un grajd, e slavata, pierde copilul, face penumonie, il cunoaste pe doctorul Renwick care o salveaza de la moarte si fuge rusinata la Londra. Idea este ca in carte Denis este un tanar de treaba care o iubeste si vrea sa se casatoreasca cu ea. In film Denis devine un sarlatan marunt care se angajeaza ca asistent la palarier si fura de la el, incearca sa se culce cu amanta lui Brodie, Nancy.

Uof, e mai complicat decat credeam sa scriu acest post si asta se intampla deoarece, filmul nu are nimic altceva in comun cu cartea lui Cronin, decat titlul si numele personajelor, in rest este o bulibaseala totala facand cartea harcea-parcea. Personaje dispar, personaje sunt comasate intr-unul singur. Insa ce imi pare cel mai frustrant este ca personajele isi pierd rotunjimea si profunzimea. Nu le mai cunosti intim asa cum le cunosti in carte, ci ai in fata o imagine ca o poza despre care cu greu poti sti ceva. Un exemplu clar in acest sens este Doamna Margaret Brodie, sotia palarierului. O femeie abuzata si dispretuita, care este atat de infricoasata de propriul sot incat nu isi apara copii de el. Este o femeie anulata, care nu face decat sa munceasca in casa zi de zi, traind in teroare si frica. In cele din urma moare rapusa de cancer, boala de care suferea de multi ani, dar nu mersese niciodata la doctor, caci de fiecare data cand zicea ca o doare ceva, sotul sau ii spunea ca este o bolnava inchipuita si ca este lenesa incercand doar sa scape de munca.

Povestile sunt foarte complicate in carte si pline de detalii minunate. In film povestea nu doar ca este schimbata, dar este si diluata la maximum pierzandu-si orice capacitate de atractie. In carte amanta lui Brodie fuge cu fiul acestuia in America de Sud. Lovitura este de maestru, caci Brodie toata viata lui isi desconsiderase fiul si il tratase ca pe o carpa, iar amanta era cel mai de pret bun pe care il avea. In film daca nu mai avem fiu, amanta il paraseste pur si simplu cand ramane fara bani. Nu la fel de spectaculos si destul de previzibil.

In carte fiica cea mica Nessie, care devine obsesia tatalui prin potentialul ei intelectual, cand nu reuseste sa ia bursa Latta, care era cel mai important lucru pentru Brodie acum si pentru care isi chinuise fiica cu lectii interminabile luni la rand, se sinucide. Se sinucide intr-un mod tacut, simplu si impresionant, fara prea multe ganduri in timpul unei evidente caderi nervoase. Sinuciderea fetei este ritualica, se imbraca in hainele cele mai bune pe care le are, isi pune palaria si haina, scrisoarea care anunta ca altcineva este castigatorul bursei si-o baga la piept ca sa fie clar motivul ei, pune niste carti pe un scaun, se urca si se spanzura cu o sarma de rufe. In film, Angus, corespondentul lui Nessie, nici macar nu ajunge sa dea examenul pentru bursa, caci incearca sa citeasca intrebarile inainte si este prins. Astfel i se refuza dreptul de a mai da examenul in acel an. Acasa, dupa ce ii lasa tatalui sau pe masa biletul de la director, merge in camera lui si se impusca.

Ca si in carte si in film Mary ramane pana la urma cu doctorul Renwick, desi povestea lor este total diferita.

Nu inteleg de ce au mai facut filmul daca nu are nici in clin nici in maneca cu cartea. Personal am simtit ca filmul este o caricatura prost facut a unei personalitati marcante. Stii ca e acolo, dar totusi nu aduce deloc cu persoana uimitoare din realitate singurul indiciu fiind numele scris pompos. Mai sunt de spus, insa nu vreau sa va stric in totalitate placerea in cazul in care aveti curiozitatea sa le descoperiti singuri.

Dap, in concluzie, Hatter’s Castle, the movie sucks, the book rules.

As fi asa de curioasa sa stiu ce a gandit/crezut Cronin cand si-a vazut cartea facuta film astfel. Eu m-as fi suparat, caci efectiv nu au facut decat sa capitalizeze de pe urma faimei cartii, fara insa a ii acorda credit povestii ei. Film fad, fals si frivol.

Comments

...

Si mie mi s-a intamplat sa trec prin ambele situatii... in liceu iubeam Harry Potter, cartile... filmele, desi imi plac, sunt taiate, unele scene sunt inlocuite, alte scene apar nu stiu de unde... pe cand Jane Eyre, am vazut filmul si mi-a placut mult, apoi am citit cartea. Care m-a captivat. Cat despre Castelul palarierului, am gasit si eu filmul pe youtube mai demult dar nu am inteles nimic, poate si pentru ca inca nu am terminat cartea, nici la jumatate nu sunt, deci de-aia... in orice caz mi se pare extrem de interesanta, sper sa o termin curand.

Mie mi-a placut la nebunie cartea, ceea ce m-a determinat sa si scriu acest post. Ar fi super daca dupa ce o terminati imi scrieti si mie cum vi s-a parut, ce v-a placut, ce nu. Chiar mi-as dori sa stiu si parerea altcuiva.

Multumesc mult pentru comentariu.

De multe ori, dupa ce am citit o carte care mi-a placut, ma uit si la film. Raman dezamagita de cele mai multe ori...Dar uneori filmul ma face sa citesc cartea :) Oricum, nu am vazut niciun film care sa poata egala o carte.

Dap, asa mi s-a intamplat si mie cu La rascruce de vanturi si Pe aripile vantului, datorita filmului am citit si cartea si nu mi-a parut rau deloc, caci ambele mi-au placut la nebunie.

Un film care in opinia mea este superior cartii este filmul mexican Ca apa pentru ciocolata. Am vazut filmul si m-a cucerit iremediabil, iar in buna mea traditie am cautat si cartea pe care, pana la urma, am gasit-o si citit-o, dezamagire, filmul este de o mie de ori mai fain decat cartea Laurei Esquivel Como Agua Para Chocolate.

- Designed by EZwpthemes Drupalized by Azri Design