jurnal de scriitor

warning: Creating default object from empty value in /home/alina/public_html/modules/taxonomy/taxonomy.pages.inc on line 33.

Vederi de călătorie

În încercarea mea de a mă apropia de călătoria pe care doresc să o creez mai fac una alta, mai mişc o pietricică ici, una colea, mai urc un povârniş, mă mai rostogolesc într-o vale, mă mai strofoc să înot, mă mai împing către acţiune, în principiu refuz să mă prefac moartă atâta timp cât trăiesc.

"Ecou de gand"

Pe la varsta de 13- 14 ani s-a iscat in micutul meu orasel de munte un tavalug al cartilor primite prin posta. Poate va mai amintiti de Prietenii Cartii un club/ editura, nu mai tin minte ce era, ce trimiteau in toate colturile tarii varii colectii de carti in diferite limbi. Desi nu eram noi foarte in bani, mama ne dadea voie sa ne folosim alocatia de la stat cum credeam noi de cuvinta. Ca un facut, o alocatie era aproape fix pretul unei carti, mai lipseau cativa lei parca.

Ortu'

Oh, da! Ortu'! Acesta este titlul primei si unicei mele piese de teatru, caci da am scris si o piesa de teatru la viata mea. In anul doi de facultate, stiu acest lucru pentru ca stateam in camin, a avut loc un concurs organizat de A.T.F., numit DramArt si mi-am incercat si eu norocul. Ma trezeam dimineata si scriam pe un caiet studentesc dictando ceea ce credeam eu ca este o piesa de teatru. Dupa cum aveam sa aflu mai tarziu, formatul meu de atunci nu avea nici in clin nici in maneca cu o piesa.

De ce nu scriu...

Azi dimineata venind la lucru am inteles de ce nu scriu. De ce incep multe nuvele dar nu le termin. De ce am multe idei de carti dar nu depasesc faza de proiect. De ce sunt un scriitor ce nu practica scrisul. Toate aceste lucruri in provin din neincrederea in capacitatile mele de scriitor.

Scriitori cu tiraj redus

Am dorinte si vise mari si multe. Cum spune eu-l meu intim faraonice, dar ce se va intampla daca aceste vise nu vor deveni realitate. Voi considera ca mi-am ratat viata? Imi voi nega realitatea? Nu. In nici un caz nu.

Muzica, pictura si literatura

Mai in tinerete eram invidioasa pana in panzele albe pe cei care stiau sa cante. Fie cantau la un instrument, fie aveau voce, etc. iar eu ii invidiam de numa. Ma gandeam ca ei nu trec prin aceleasi drame si dileme ca si mine. Ma gandeam ca ei pur si simplu sunt o parte mecanica ce trebuie sa invete sa functioneze armonios si doar redau munca altcuiva.

Syndicate content
- Designed by EZwpthemes Drupalized by Azri Design