Sunt, ceea ce sunt.

A fost odata, ca niciodata, un om care nu stia ce sa faca.
Stia ca trebuie sa faca ceva, dar acest ceva ii scapa.
Si se gandea si cauta si tare se invinovatea.
Trebuie sa faca ceva, altfel ce rost ar mai avea?
Se inhama la multe si nu neaparat marunte.
Si tragea si suferea si tot nemultumit era.
Nimic nu era bine, nimic nu era ideal.
Nimic nu avea in el un cat de cat special.
Si viata lui trecea si el de numa muncea.
Nimic nu il bucura, nimic nu il satisfacea.
El nu era suficient de bun, iar munca lui era insuficient de buna.

Intr-o zi, mult mai tarziu, cand era un om respectat si avea multe de lasat, omul privi in urma si fu mandru de munca depusa, de realizarile sale, desi existau alti oameni mult mai buni si mult mai realizati decat el. Poate totusi ar fi putut sa faca mai mult, dar muncise atat de mult, zilnic, si fusese atent si se straduise, multumise pe toata lumea, uneori chiar si pe el. Poate de fapt nu muncise deloc, ar fi putut sa munceasca mult mai mult, ceilalti asa s-au realizat, fiind mai buni decat el, muncind mai mult, facand mai multe eforturi, uitandu-se complet pe sine si luptand cu abnegatie pentru a face lucruri.

Tu nu ai voie sa traiesti, tu trebuie sa faci, tu nu ai voie sa te bucuri, tu trebuie sa fii productiv, tu ai o boala, tu nu faci suficient de multe, tu nu ai voie sa ai pauza, tu trebuie sa suferi permanent, tu trebuie sa te lupti mereu, in fiecare minutel, in fiecare secundica, trebuie sa iti spui cuvinte dure si nedrepte, tu nu ai sens daca nu produci, validarea ta sta in cat si cum produci, iar ceea ce produci trebuie sa vina din suferinta, din neimplinire, si mereu trebuie sa te simti inapt si inept comparat cu toti cei din jur care realizeaza si se realizeaza de o mie de ori mai bine si mai usor decat tine..

Am fost, dar n-am fost, am fost ca sa las
Sa las viata mea, sa fac pentru voi, pentru noi
Sa aleg sa nu fiu pentru mine, sa imi anulez drepturile de fiinta umana
Pentru a fi pentru posteritate, uitata in eternitate.
Voi muri si cand voi muri nu voi mai fi. Se indoieste cineva de asta? Eu nu.
Cand nu voi mai fi, pentru mine nu va mai conta nimic, mie nu imi va ramane nimic.
Vreau sa raman in eternitate? Nu prea ma intereseaza. Imi doresc sa scriu, vreau sa scriu, dar de placere, de drag, nu pentru ca trebuie sa imi utilizez talerii. Nu trebuie sa fac nimic extraordinar, nu este un pacat doar sa fiu, sa am interese si pasiuni, nu trebuie sa fac penitenta, nu trebuie sa fiu mai buna decat bunul. Este ok sa ma bucur de fiecare zi, bucuria nu este inutila, bucuria poate sa fie doar pentru mine, pentru viata mea, nu am nimic de dovedit.

Nu sunt mai inteligenta decat nimeni, nu sunt mai frumoasa decat nimeni, sunt eu, iar constientizarea persoanei mele ma umple de serenitate.

Sunt, ceea ce sunt.

- Designed by EZwpthemes Drupalized by Azri Design