Despre carti

Citesc mai multe carti in acelasi timp. Marea majoritate sunt carti de teorie, unele le inteleg usor, unele mai greu, unele deloc, dar eu ii dau acolo inainte, caci imi place. In ultima vreme, mai strecor printre cartile de teorie si cate o carte de beletristica, asa de picanterie. Ce m-a amuzat a fost ca aceste carti clandestine le-am citit foarte rapid, pe cand de cele de teorie trag si trag, bine ca de unele trag intentionat, pentru ca imi plac asa de mult ca nu vreau sa se termine. Asa ca mai citesc un pic, le mai las, ma apuc de alta, ma intorc la ele, tot un dans. Insa, altceva vroiam sa scriu.

Cand eram mai tinerica si agitata aveam o pasiune pentru cartile absconse, greoaie, dificil de urmarit, de inteles, cu prea multe semnificatii pentru a le intelege pe toate, cu personaje greu de conceput. Aia imi parea adevarata arta, o carte atat de dificila incat se lasa descifrata doar de cativa alesi, iar scriitorul era un fel de vrajitor din Oz asa, inzestrat cu niste puteri peste natura lui umana. Cred ca era doar nevoia mea de a ma simti speciala si ca apartin unei elite.

Acum, cand a mai trecut timpul, cand am inteles ca oricum sunt speciala si daca nu sunt speciala, ca trebuie sa imi apartin mie in primul rand, au inceput sa imi placa alte carti mai mult decat acelea. Imi plac si acelea in continuare, orgiile intelectuale elitiste, dar acum ma atrag povestile de viata, experientele, istoriile, devenirea personajelor si intamplarile lor. Acum citesc carti pe care inainte le consideram prea simple tocmai pentru placerea simplitatii lor, pentru povestile, detaliile si simtamintele lor.

Cu siguranta acest lucru se infiltreaza si in scrisul meu. Scrisul mi-a devenit mai clar, mai omenesc, mai accesibil, atat mie cat si potentialilor mei cititori.

Acum totul este mai simplu si natural. Pana si cartile pe care le citesc.

- Designed by EZwpthemes Drupalized by Azri Design