De ce scriu?

Am inceput sa ma gandesc la acest lucru in timp ce ma gandeam ce sa scriu pentru site-ul meu si nu aveam nici o idee. Toate ideile parand sa fi fugit undeva intr-o insula indepartata de mine. Evident ca m-am alarmat. Daca nu mai am idei? Daca asta a fost? Si daca nu mai am idei ce fac? De ce mai vreau sa scriu daca nu am idee despre ce sa scriu? Am inceput sa ma gandesc la istoria mea cu scrisul si la importanta pe care i-o acord. Cu totii avem o istorie personala legata de lucrurile pe care le facem, totul a inceput de undeva. Acuma nu stiu cat de romantata si filtrata este istoria mea, dar asa o vad eu acum. Am inceput sa scriu inainte de a sti a scrie.

Imi aduc aminte cum inainte sa stiu caracterele mazgaleam cu creta pe afara, pe unde apucam, incercand sa imit scrisul. Atasam semnificatii mazgaliturilor mele si spuneam povesti. Apoi, dupa ce am invatat sa scriu cat de cat, pe o parte a unor coli A patru desenam ceva, iar pe cealalta scriam o poveste a acelui desen. Apoi, toata copilaria mea si toata adolescenta am incercat sa scriu. Spun am incercat deoarece am inceput multe povesti, carti, nuvele, dar nici una nu parea suficient de buna pentru a fi terminata. Imi aduc aminte cum le rupeam si cum sufeream simtindu-ma neputincioasa si inadecvata. Atunci ma intrebam de ce simt nevoia coplesitoare sa scriu, daca tot ceea ce scriu este asa de prost si scrisul mai mult imi face rau decat bine. Adesea imi spuneam, gata s-a terminat, nu mai scriu, nu ma mai gandesc la scris, abandonez si repudiez scrisul din viata mea.

Trecea o vreme si apoi din nou dadeam ocol coalei de hartie simtind nevoia sa scriu, avand o nevoie incontrolabila de a povesti ceva. Este chinuitor sa simti nevoia de a face un anumit lucru, iar acel lucru sa fie atat de lipsit de satisfactii. La 14 ani o editura a publicat intr-o culegere de texte un fragment minuscul dintr-o povestioara scrisa de mine. Am fost foarte mandra si cred ca am recitit fragmentul acela de un milion de ori. Mi-ar fi placut sa fie mai mult. Mi-ar fi placut sa fie o carte, toata a mea. Am inceput nenumarate carti, nu am terminat nici una. O vreme mi-am rationalizat neputinta spunandu-mi ca poate eu pur si simplu nu sunt facuta pentru carti. Poate destinul meu este sa fiu geniala scriind lucrari de o mai mica amploare, dar credeti ca m-am convins? Nici vorba! N-ai cu cine! Tot visez la carti si carticele, geniale evident.

Asta cu genialul mare problema. Din pacate pentru mine atunci cand am abordat scrisul mai mereu am avut in minte niste ganduri distorsionate care mi-au daunat extrem. Un gand inept este acela ca orice scriu trebuie sa fie perfect, genial, sclipitor, mirobolant. Mai zic? Si evident ca acest perfectionism aberant m-a facut sa ma opresc, deoarece nimic nu se ridica vreodata la standardele lui inexistente. Acum am inteles si acceptat ca ceea ce produc nu trebuie sa fie in nici un fel decat al meu. Al meu unic si personal.

Un alt gand prostesc a fost cel care ma impingea sa cred ca munca mea nu este buna daca nu este apreciata de cei din jur. Ca o poveste nu este buna daca cineva nu ma mangaie pe crestet apoi si imi spune Foarte bine Alina, foarte bine, mai poti scrie in continuare. Acum stiu ca nu este asa. Oamenii apreciaza lucruri in functie de propriile idei, sentimente, stari, opiniile lor nu au drept de viata si de moarte asupra creatiilor mele. Da, imi creste inima cand cineva imi spune ca i-a placut ceva ce eu am scris, dar am inteles si acceptat ca persoana pe care trebuie sa o multumesc sunt eu si ca validarea mea nu depinde de parerile celorlalti.

O vreme m-am gandit ca poate chestia asta a mea cu scrisul este doar ceva pasager, o pasa adolescentina, dar iata ca faptele tin sa ma contrazica. Am trecut bine de adolescenta si inca mai mesteresc la idei si texte. Am inteles astfel ca scrisul meu este aici si aici va ramane, atata timp cat voi ramane si eu. Marfa!

Comments

Scrie mereu cu placere fara sa-ti pese ce cred ceilalti si candva vei ajunge acolo unde iti doresti, pentru ca talent ai.

Ce te tine pe loc este nevoia de a fi inca validata, precum si tendinta perfectionista, dar vei depasi acest stadiu, sunt sigura. E ceva care tine de maturizare. Vei reusi.

Mult succes!

Multumesc mult pentru cuvintele frumoase. Asa voi face.

atunci cand mergi cu bicicleta cu conteaza neaparat cu ce viteza mergi, important este sa nu stai pe loc pentru ca abia atunci cazi.

Cata vreme esti in miscare viteza e mai putin importanta. Mult succes cu proiectele legate de scris.

Asa, ca intre scriitori inca nepublicati :)

Mi-a placut mult analogia cu mersul pe bicicleta, foarte faina. Succes si tie si cat mai multe plimbari pe bicicleta!

Succes in continuare la ce vei scrie.
Cristina

Multumesc mult Cristina! Asa sa fie!

- Designed by EZwpthemes Drupalized by Azri Design