Cat de personal sa fii pe blog?

Scriam la un post de blog despre mine si m-am oprit pentru ca m-am gandit ca este prea personal si nu ma simteam confortabil cu gradul sau ridicat de detalii personale si cum o parte din mine dorea sa scrie acel post ma incuraja Hai mah, in zilele noastre unde oricine are un calculator isi expune toate dedesubturile pe peste tot nu mai exista prea personal. Baga! Dar, totusi pana la urma nu am mai putut continua, niciodata nu am fost tipul de persoana care sa faca ceva impotriva propriilor dorinte doar pentru ca toata lumea o face. Si asa am ajuns sa ma gandesc daca oare exista un nivel optim de autodezvaluire in scris sau, mai precis, in acest tip de scris.

Spun acest tip pentru ca am citit niste autobiografii senzationale care abundau de detalii prea personale si care poate tocmai ele dadeau acea calitate extraordinara autobiografiei. Ma gandesc insa, ca poate sunt frumoase pentru ca acele persoane au creat si altceva in afara de acea autobiografie, nu si-au petrecut viata etern povestind despre sine.

Tot nu stiu cat de personal este indicat sa fii pe blog, asa ca pun mai jos fragmentul intrerupt brusc si cine citeste decide. Eu ma mai gandesc un pic.

No, daca tot am o categorie intitulata jurnal de scriitor as putea sa o si folosesc, nu ca n-as fi creat-o eu. Ce mai face Alina scriitoarea? E cam sufocata de Alina omul supus conditiei umane, dar tot apuca sa mai arunce si ea cate un gand, o idee, o speranta. Se lupta sa nu fie uitata Alina scriitoarea, ingropata de preocuparile de zi cu zi si de conditia ei umana. O tot dau inainte cu conditia umana, deci este evident ca e o preocupare in aceasta perioada. Poate ar fi oportun sa explic ce inteleg prin conditie umana.

Pour moi, conditia umana inseamna in primul rand ca obosesti fizic si desi mintea tot trage de tine sa hai si sa hai, corpul zice no, no, no si incepe sa te injunghie pe ici, sa te doara pe colo, incepi sa pici de somn si zilele incep sa se topeasca una in cealalta, iar energia ta este cheltuita in intregime si nu mai poti sa faci tot ce ti-ai dori sa faci. Si ...

Comments

Scrie tu numai scrie, nu e nimic "prea personal" in mesajul tau. E doar uman si, exact cum suspectezi tu, ceea ce face interesanta o scriitura (autobiografica - dar nu numai), este exact the personal touch.

Citesc acum o cartulie faina (Amos Oz - Sa cunosti o femeie) in care unul din personajele secundare spune "Pina la urma, toti oamenii au aceleasi secrete", chestie care ajunge sa il obsedeze pe personajul principal. (Cum putem verifica adevarul acestei informatii, cita vreme secretele, fiind secrete, nu pot fi dezvaluite, deci nu pot fi comparate, pentru a vedea daca sint aceleasi?). Eu chiar cred ca toti avem aceleasi secrete: frica, rusinea, vina, oboseala existentiala. Deci, nimic nou in fondul povestilor noastre de viata. Ce face diferenta este forma in care secretul se manifesta, si de aia sint interesante scrierile autobiografice. Nu ne spun nimic nou la nivel fundamental (avem si noi un secret similar), dar ne place sa ne recunoastem (sau nu) in felul cum isi scrie (sau descrie) altul povestea.

Si inca o chestie care mi-a trecut prin cap citind inceputul postarii, un citat motivational din cele cu care abunda lumea in zilele noastre, care se potriveste aici: "Sometimes I have to remind mysef that I don't have to do what everyone else is doing".

Keep up with the good work, nu te mai autosabota. De autosabotat stim cu totii cum sa o facem, de scris stim (sau putem) mai putini. Mie imi place sa citesc (si sa te citesc), pentru ca ma regasesc in ceea ce scriu altii - si nu e vorba de partile mele bune, care nu au nevoie de sustinere, ci de alea ascunse, pentru care am nevoie de confirmare.

Multumesc pentru comentariu si incurajari. Voi tine cont de ele.

- Designed by EZwpthemes Drupalized by Azri Design