Viata ca o criza

Tags :

Imi spuneam mie, acuma, intr-o zi Tu nu cred ca o sa ai o criza a varstei de mijloc, pentru ca tu traiesti intr-o permanenta criza existentiala. Mi-am zambit intelegator si am mers mai departe. Oare chiar traiesc intr-o permanenta criza existentiala? Nu cred, cred doar ca sunt foarte constienta permanent de calitatea mea umana, de fragilitatea lucrurilor, de faptul ca oricand, oricum lucrurile se pot schimba, pot sa nu mai fie, pot sa devina altceva. Aceasta constienta imi da abilitatea de a ma bucura de aici si acum, pe cat de mult pot, imi da posibilitatea de a exista cat mai plin in fiecare zi pe care o am. Ma bucur de orice, oricand si gandurile parazite le ucid in fasa, nu au dreptul sa imi tulbure existenta finita.

Eu traiesc aici si acum, eu respir acum si acum sunt constienta de mediul meu. Imi planuiesc viitorul, dar nu traiesc in el. Viitorul va fi sau nu va fi, prezentul este cu certitudine. Trecutul? A fost si este in mine, nu il uit, nu il reneg, este al meu, prin el si cu el am ajuns la azi, dar este ceea ce este, trecut, fost, incheiat si trecutul nu mai este, acum sunt doar eu.

Paraziti? Am. Am. Am. Dar acum mai am si abilitatea de a ii recunoaste, de a ii studia, de a ii domina, de a ii lasa sa ma paraziteze doar atat cat imi ia sa ii inteleg si daca sunt incapatanati ii las, ii ignor, nu ii bag in seama, nu le ascult vocile pitigaiate, caci am invatat o lectie importanta, cum vin asa si pleaca, iar apoi cerul este lucid din nou.

Viata? Surprinzatoare prin intensitate si miracol. Surprinzatoare prin intensitatea miracolului descoperit prin propria crestere. Ador cand truismele prind viata. Un nou favorit este Vezi ceea ce vrei sa vezi.

Eu vad. Tu ce vezi?

- Designed by EZwpthemes Drupalized by Azri Design