Despre frustrare si scris

Tags :

Sunt acompaniata zilnic de un delicios sentiment de frustrare. De ce delicios? De ce frustrare? Frustrare ca nu scriu, ca nu pot scrie, ca nu am timp sa scriu, energia si spatiul necesare. Multe motive pe care mi le servesc pentru a accepta inabilitatea mea de a scrie.

Delicioasa, deoarece intr-un fel ciudat si intortocheat existenta acestei frustrari, a sentimentelor de vina, inutilitate si neputinta, cumva inseamna ca sunt scriitor. Ce tare sunt la recadrare! :)

Ma gandesc ca daca as fi nesimtitoare la faptul ca nu scriu si nu as avea aceste framantari continue si aparute natural, nu as fi cu adevarat, in esenta mea, in my core business, scriitoare.

Si asa sentimente generatoare de malaise au devenit o sursa de multumire, energie si joie de vivre.

Asa ca sentimentele rele sunt bune cand le vezi potentialul pozitiv.

Comments

Eu ma lupt deseori cu vina/frustrarea/ciuda de a nu scrie. Poate pentru ca prin scris ma definesc cel mai bine sau in el ma regasesc cel mai bine sau, poate, este singurul lucru in care ma gasesc/regasesc. De asta mi-e ciuda, mi-e "o ciuda verde ca fierea" cand pun mana pe stilou si cuvintele se incapataneaza sa nu ia fiinta...indiferent de culoarea hartiei pe care vreau sa le asez.

Ce comentariu frumos, profund si onest. Va multumesc pentru ca ati scris aici ceea ce simtiti. Poate micul meu post despre recadrare va ajuta sa exploatati ceea ce simtiti si sa nu le lasati sa va consume. ;)

- Designed by EZwpthemes Drupalized by Azri Design